Dezvoltare personală
”Egalitatea între genuri= Concepție care afirmă faptul că toți oamenii au aceleași drepturi în ceea ce privește dezvoltarea abilităților și a aptitudinilor. Aceasta libertate garantează faptul că nevoile și comportamentele diferitelor genuri vor fi considerate egale și vor beneficia de același suport, tip de evaluare și remunerare.”
Astăzi dorim să vă vorbim despre un subiect de actualitate, cel al inegalității de șanse între genuri . Indiferent de genul pe care îl avem sau cu care ne identificăm, aceasta ne afectează pe fiecare în parte: fie că este vorba de evenimente neplăcute pe care le-am trăit, fie că am asistat la neputința și frustrarea unui apropiat.
Stereotipurile sau „regulile” legate de cum femeile și bărbații, fetele și băieții ar trebui să se comporte stau la baza inegalității de șanse între genuri. Ele se interiorizează încă din copilarile și ne urmăresc până la vârsta adultă. Cel mai adesea, acestea se întipăresc în subconștient și ne dictează acțiunile din umbră.
Întrucât ne aflăm în Martie- luna femeii , dorim să subliniem câteva dintre efectele nocive ale inegalității de șanse între genuri asupra acestora:
- frica de a urma un anumit domeniu profesional ,
- frica de a își asuma rolul maternității , care le poate cauza dificultăți la locul de muncă,
- frustrarea cauzată de hărțuirea (verbală, emoțională sau chiar fizică) de la locul de muncă la care este supus un număr mare de femei,
- frustrarea cauzată de diferențele salariale față de colegii lor de gen masculin,
- riscul crescut de a dezvolta comportamente specifice workaholism-ului pentru a-și demonstra abilitățile,
- iar pe termen lung: depresie, sentimente de inadecvare, lipsa stabilității și a confortului, afectarea stării de bine psihologice.
Așadar, vă invităm să alocați un moment pentru a privi cu atenție în interiorul vostru . Care sunt stereotipurile pe care le-ați integrat din copilărie și pe care le surprindeți acum? Aveți așteptări nerealiste din cauza acestora? Au fost lucruri pe care vi le-ați refuzat sau pe care le-ați refuzat altora din cauza lor?
Fiți curajoși și înfruntați-le ! Schimbarea începe întotdeauna de la un singur om, un simplu gând .
Recomandări:
Femeile au fost privite secole întregi doar prin prisma rolului de mamă și de soție și private de drepturi fundamentale. Din fericire, în prezent asistăm la schimbarea acestor percepții limitative. Însă, ca orice altă schimbare, pentru a fi una reușită necesită efort și implicare activă.
Pentru a completa subiectul de săptămâna trecută, astăzi revenim cu câteva recomandări pentru a facilita egalitatea de șanse între genuri:
Provocați stereotipurile de gen. Încurajați copiii din jurul vostru să se joace așa cum își doresc și să experimenteze cu ajutorul imaginației orice rol sau carieră îi pasionează.
Nu rămâneți nepăsători atunci când observați comportamente specifice hărțuirii sau sexismului - oferiți-vă suportul, fără a fi agresivi - acest lucru poate ajuta mai mult decât credeți!
Cereți o cultură bazată pe egalitate la locul de muncă și semnalizați acțiunile care contravin acesteia.
Experimentați diferite roluri și încercați să vă imaginați care sunt efectele pe care le simt ceilalți:
Jocurile de rol sunt adesea folosite pentru dezvoltarea empatiei, o cerință de bază pentru relații interumane sănătoase;
Implicați și reprezentanții genului masculin în discuție și apărați și drepturile lor. Nu putem vorbi de egalitate dacă ne concentrăm doar asupra unui gen. Este important să recunoaștem nedreptatea în general.
Apărați-vă împotriva tehnicilor de dominare. Chiar și banala întrebare ”De ce te-ai supărat așa, nu știi de glumă?” reprezintă o tehnică de dominare prin care celălalt încearcă să preia controlul asupra voastră. O strategie defensivă este continuarea discuției prin punerea de întrebări asertive - invitați imediat persoana să vă explice ce vrea să spună, menționând și cum vă face să vă simțiți.
Și, cel mai important, aveți grijă de voi! Nu putem să oferim suport și ajutor, dacă nu avem noi o stare psihologică bună. Luați-vă pauze atunci când aveți nevoie, oferiți-vă un moment pe zi pentru a conștientiza cum vă simțiți astăzi, ce v-a deranjat, dar și ce v-a făcut să fiți mulțumiți și recunoscători.
Recomandare:
Cheat days-urile reprezintă un subiect controversat. Controversa se naște, însă, chiar din titlu. „Cheat” este un cuvânt puternic, asociat adesea cu conotații negative. Zilele în care ne „înșelăm” obiceiul abia format ne încarcă automat cu un sentiment de vinovăție - care nu ne lasă să ne bucurăm de momentul prezent.
Însă, aceste zile libere sunt o necesitate, nu un moft. Evident, acestea trebuie privite prin prisma obiceiului pe care incercăm să îl formăm și al momentului în care ne aflăm pe drumul automatizării. Precum menționam în postarea anterioară, este important ca în prima lună să încercăm să îl facem cât mai des, până înlocuim comportamentul vechi cu cel nou. Ulterior, zilele libere sporesc motivația, previn recăderile și ne ajută să ne menținem obiceiul.
Dacă obiceiul pe care doriți să îl introduceți privește studiul, pauzele scurte frecvente și cele de o zi o dată la câteva zile sunt de mare ajutor. Studiile recente subliniază importanța acestora. Creierul nostru nu se oprește atunci când nu mai citim, repetăm, ci procesează, în background, informația pe care i-am adus-o în plus. În starea de relaxare, creierul este încă extrem de activ și se ocupă cu stocarea corectă și consolidarea amintirilor.
Așadar, dacă nu îi lăsăm timpul necesar, el nu poate integra informațiile adecvat, iar reactualizarea nu se va produce corect. Lăsați un minut ideea aceasta să se așeze. Cum vă suna acum cheat days-urile? Tot ca un moment de procrastinare sau ca o necesitate pentru a performa ?
Recomandare:
Limită: modalitatea prin care se evidențiază unde se termină un lucru și de unde începe un altul. La nivel interpersonal, limitele arată unde începe disponibilitatea unei persoane și unde se termină.
Limitele personale au o importanță critică în crearea relațiilor interpersonale sănătoase, indiferent de tipul relației la care ne referim- de prietenie, de cuplu, profesionale, cu membrii familiei. Însă, adesea apar multe concepții greșite cu privire la acestea.
A spune ‘Nu!’ atunci când simțim că nu putem face un lucru este considerat de multe ori de către cei din jur o dovadă de egoism și ne încarcă cu sentimente de vinovăție și rușine. Momentul în care decidem că vrem să setăm alte limite sau să schimbăm regulile interacțiunilor noastre este unul dificil. Frica de respingere și de a nu îi pierde pe ceilalți se activează automat.
Totuși, este important să înțelegem că este de preferat să avem puține relații, dar sănătoase, decât multe, dar neadecvate.
Care este importanța limitelor personale?
Limitele personale facilitează creșterea stimei de sine și ajută la reducerea stresului, a anxietății și a depresiei . Limitele protejează persoana, atât la nivel fizic, cât și emoțional. Limitele fizice le includ pe cele legate de propriul corp, spațiu personal și intimitate. Limitele emoționale presupun separarea propriilor emoții de emoțiile celorlalți.
Așadar, limitele reprezintă propriul nostru sistem de apărare invizibil . Ele ne protejează integritatea și ne păstrează calitatea vieții la un nivel ridicat.
Cum ne dăm seama că nu avem limite sănătoase?
Limitele personale nesănătoase sunt caracterizate printr-un simț slab al propriei identități, un contact limitat cu propriile nevoi și emoții. Semnalele de alarmă includ disconfortul resimțit în relații, resentimentele față de persoanele apropiate, stresul, anxietatea, sentimentele de vinovăție și frica de a refuza. Aceste sentimente se nasc atunci când simțim că ceilalți ne folosesc și nu ne apreciază. Adesea, ei fac aceste lucruri pentru că noi le-am permis, prioritizând nevoile lor și neglijându-le pe ale noastre.
Vă invităm să vă uitați la sistemul vostru invizibil de apărare. Cum arată? Este puternic și pregătit să vă țină în siguranță? Sau este slab și nu reușește să vă protejeze de cerințele mult prea mari, de nevoile și dorințele celor din jur? Vă dă forța necesară pentru a spune un „NU!” tare și răspicat atunci când simțiți că aveți nevoie de o pauză? Dacă nu, este momentul să începeți să îl întăriți.
Săptămâna viitoare revenim cu câteva „arme” pe care le puteți folosi pentru a îi face un upgrade acestuia.
Hint: O primă recomandare este să vă opriți din tot ceea ce faceți și să vă întrebați „De ce am EU nevoie acum și cum pot să îmi îndeplinesc nevoia?”
Recomandare:
https://www.youtube.com/watch?v=rtsHUeKnkC8
Recomandări pentru crearea unor limite sănătoase:
Oferiți-vă timp pentru a stabili care sunt nevoile voastre și începeți să acționați astfel încât să le satisfaceți.
Identificați momentele în care ați simțit că ceilalți au întrecut măsura.
Dați-vă seama ce anume v-a deranjat, cum ați reacționat, dacă le-ați transmis acest lucru. Stabiliți o altă modalitate de răspuns , asertivă, pe care să o folosiți într-o situație similară, viitoare.
Exersați abilitatea de a spune „Nu!” celorlalți.
Dați-vă voie să refuzați activitățile, cerințele, rugămințile din partea celor din jur. De multe ori, ne simțim presați să nu refuzăm. Însă, presiunea nu vine din exterior, ci din interior, din frica noastră de a nu îi supăra pe ceilalți, de a nu îi pierde dacă nu suntem disponibili 24/24 .
Începeți cu lucruri mici.
Ca orice alt obicei sau orice altă schimbare, stabilirea limitelor noi și comunicarea acestora necesită exercițiu . Alegeți o limită mai mică, pe care nu o considerați amenințătoare (de exemplu, spuneți „Nu!” mai întâi unui coleg, unei persoane care nu vă este așa de apropiată) și avansați apoi spre relațiile mai importante.
Exersati abilitatea de a vă spune „Da!” vouă.
Satisfacerea dorințelor personale reprezintă o formă de auto-respect, auto-îngrijire. Nu vă forțați să faceți lucruri atunci când simțiți că nu mai puteți duce și acordați-vă pauza de care aveți nevoie.
Cereți ajutor/ suport.
Suntem învățați că a cere ajutor reprezintă un semn al slăbiciunii, al vulnerabilității. Însă, căutarea suportului este una dintre cele mai mari dovezi de putere. Acceptarea propriilor limite și asumarea acestora denotă curaj și forță interioară.
Atunci când veți începe să impuneți noile limite vă veți lovi, cel mai probabil, de rezistența celor din jur, obișnuiți cu o altă disponibilitate din partea voastră. Comunicați-le asertiv nevoile voastre și importanța limitelor pentru relațiile sănătoase. Rezistența la schimbare este normală și poate fi depășită.
De asemenea, respectați limitele celorlalți, acceptați refuzul lor fără a îi judeca. Nu putem cere ceea ce nu oferim și noi la rândul nostru.
“Frica de eșec ascunde, de fapt, frica de evaluare negativă, frica de a nu fi făcut de rușine.”
Nimănui nu îi place să eșueze . Însă, pentru anumite persoane, frica de a eșua este atât de puternică încât blochează capacitatea de a acționa și eclipsează motivația de a încerca. În aceste cazuri, nu eșecul propriu-zis este cel care stă la baza fricii, ci consecințele negative pe care persoana își imaginează că le-ar putea trăi, precum sentimente de rușine, pierderea încrederii în sine, validarea unor credințe personale negative, pierderea respectului celor din jur . Din acest motiv, persoanele cu o frică puternică de a eșua se auto-sabotează inconștient, ratând oportunități de dezvoltare .
Rușinea (resimțită adesea în urma unui eșec) este o emoție toxică, care ne face să ne simțim inadecvați, insuficienți. Ea atacă în mod direct încrederea în sine , identitatea noastră. Din dorința de a nu o simți, recurgem la comportamente de evitare: nu ne prezentăm la un examen pentru că nu am învățat cât credem că ar fi trebuit, nu ridicăm mâna să răspundem pentru a nu da cumva un răspuns greșit, nu încercăm lucruri noi pentru că nu știm cum ne-am descurca. Rușinea produce blocarea într-un cerc vicios.
Într-o oarecare măsură, frica de eșec este normală. Însă, dacă aceasta se asociază cu comportamente de evitare, cu psihosomatizări, ea devine dezadaptativă și depășește pragul normalității . Menționăm câteva dintre manifestările fricii de eșec:
Eșecul produce automat gânduri legate de ce vor crede ceilalți despre propria persoană.
După un eșec, persoana se îndoiește de alegerile ei/ de capacitatea sa de a urma drumul profesional ales.
Eșecul produce îngrijorare cu privire la abilitățile personale.
Tendința persoanei de a îi anunța pe ceilalți că va eșua înainte pentru a le diminua așteptările.
Înainte de un examen/ activitate, apariția simptomelor somatice (durere de cap, greață sau alte manifestări fizice) care împiedică persoană să se pregătească.
Tendința de a muta focusul pe alte sarcini, distractori înainte de o evaluare, pentru a nu se gândi la situația de examinare.
Reticență în a încerca lucruri noi.
Dacă vă regăsiți în mare parte din afirmațiile de mai sus, este timpul pentru o schimbare. Un prim pas în învingerea fricii de eșec este conștientizarea și acceptarea acesteia. Frica este o emoție normală, care are rolul de a ne proteja . Atunci când o recunoaștem la timp, apreciem rolul ei protector și identificăm sursa distresului , ea scade din intensitate.
Recomandare: https://www.ted.com/talks/sandhya_shekhar_banishing_the_fear_of_failure
Este imposibil să trecem prin viață fără a experimenta măcar o dată oricare dintre manifestările fricii de eșec. Însă, dacă regăsiți în lista prezentată gânduri/emoții/comportamente pe care le trăiți în mod frecvent, vă propunem câteva variante pentru a le gestiona mai bine .
Analiza tuturor posibilităților înainte de luarea unei decizii: Identificarea modurilor în care un anumit lucru ar putea decurge ne conferă un sentiment de control- necesar diminuării fricii. Analizați, pe rând, obstacolele care ar putea apărea.
Exersarea gândirii pozitive: Gândirea pozitivă stă la baza deblocării resurselor personale și a creșterii stimei de sine. Încercați să identificați gândurile dezadaptative, notați-le și înlocuiți-le cu unele care vă oferă confort (de tipul: S-ar putea să greșesc, însă sunt sigur/ă că voi putea găsi o rezolvare. / Este uman să nu excelez în toate. / Chiar dacă voi avea emoții , știu că mă voi descurca.)
Alegeți și analizați cel mai rău scenariu, adăugând și posibile soluții.
Partea bună atunci când vine vorba de gestionarea unui eșec este că modul în care alegem să îl percepem se află în totalitate sub controlul nostru . Putem alege să percepem un eșec ca fiind o dovadă că nu suntem suficient de buni sau ca pe o experiență de învățare și dezvoltare (cum este adesea, de fapt). De fiecare dată când dăm greș într-o activitate, putem să căutăm activ lecția pe care am învățat-o .
De exemplu, să presupunem că ne-am blocat în timpul unei prezentări și simțim că am dat greș, că ne-am făcut de râs . Putem alege să ne concentrăm pe momentul blocajului și să ne auto-criticăm sau putem observa că aceasta este o direcție viitoare de dezvoltare și să acționăm ca atare (să ne înscriem la un curs de dezvoltare personală, să participăm la mai multe activități care solicită o astfel de sarcină, să exersăm capacitatea de a vorbi în public alături de prieteni/ familie ). De asemenea, centrarea pe eșec, nu pe lecția de învățat, ne poate opri din a vedea resursele din jurul nostru: colegii care ne-au zâmbit blând și ne-au încurajat din priviri, prietenii care au fost disponibili și ne-au ascultat povestea , capacitatea noastră de a glumi după incident.
Așadar, eșecul este întotdeauna măsurat subiectiv. Schimbarea perspectivei asupra posibilității de a greși se află cu totul în puterea noastră. Uneori, este necesar să eșuăm o dată pentru a învăța cum să reușim în toate celelalte dăți viitoare.
Știm că activitățile de voluntariat sunt menite să ajute comunitatea, să ofere suport și informații acolo unde acestea lipsesc. Însă, de multe ori, beneficiile sunt chiar mai mari pentru cei ce își dedică o parte din timpul și energia lor celor din jur.
Cercetările recente subliniază faptul că implicarea în activități de voluntariat poate acționa ca un factor de protecție al sănătății mentale și fizice. Voluntariatul ne oferă un scop, o direcție de dezvoltare, posibilitatea interacțiunii pozitive cu ceilalți și, mai presus de toate, o recompensă imensă la final: gândul că efortul nostru face o diferență în viața cuiva.
Așadar, care sunt beneficiile pe care voluntarul le primește în schimbul implicării sale, conform ultimelor studii apărute?
Voluntariatul reduce nivelul de stres și de anxietate.
Formarea unor noi legături sociale, a unei rețele de suport , duce la scăderea stresului și, implicit, la reducerea bolilor asociate acestuia. Sentimentele pozitive resimțite în timpul activității și aprecierile primite acționează ca un scut de protecție care blochează gândurile disfuncționale și ruminațiile.
Voluntariatul ne oferă o stare de bine.
Prin măsurarea secreției de hormoni și a activității cerebrale, cercetătorii au descoperit faptul că sentimentul de a fi de ajutor celorlalți duce la creșterea nivelului dopaminei și al serotoninei- neurotransmițătorii asociați cu starea de bine psihologică.
Voluntariatul îmbunătățește abilitățile sociale.
Activitățile de voluntariat reprezintă una dintre cele mai bune meodalități de a cunoaște oameni noi, care ne și seamănă. Oamenii implicați în diferite proiecte împărtășesc adesea valori și interese comune, ceea ce facilitează interacțiunea și comunicarea între ei.
Voluntariatul crește stima de sine.
Simplul fapt că o mică parte din timpul nostru este dedicat unei cauze bune ne oferă un sentiment de împlinire. Rolul de voluntar aduce cu sine mândrie și ne poate ajuta să ne clarificăm propria identitate.
Voluntariatul ne oferă șansa de a ne dezvolta profesional.
Activitățile de voluntariat reprezintă o oportunitatea de a dobândi experiență în domeniul de interes profesional. În cadrul acestora ne putem exersa abilitățile necesare pentru viitorul loc de muncă (precum cele legate de munca în echipa, time-management, rezolvarea de probleme) și chiar putem beneficia de training-uri gratuite.
Așadar, orele dedicate activităților de voluntariat nu îi ajută doar pe cei din comunitatea din care facem parte, ci și pe noi înșine. Este important să ne implicăm în cauze și acțiuni care ne sunt dragi, care ne trezesc interesul și să fim deschiși pentru a beneficia de toate oportunitățile pe care voluntariatul le oferă.
Recomandări:
https://www.ted.com/talks/diana_church_the_power_of_volunteering
https://www.ted.com/talks/eric_cooper_volunteering_the_beneficial_side_effects
https://atecentral.net/downloads/11728/How%20volunteering%20helps%20students%20to%20develop.pdf
https://bmcpublichealth.biomedcentral.com/articles/10.1186/s12889-017-4561-8
Cine sunt eu și cum mă pot cunoaște pe mine însumi?
„Noi știm ce suntem, dar nu știm ce putem fi.” William Shakespeare
Întrebarea simplă „Cine sunt eu?” este pusă în repetate rânduri în viața fiecăruia, trecând prin toate etapele maturizării. Poate că cine ești tu astăzi, mâine, peste doi ani sau zece va fi diferit. Este o întrebare destul de dificilă de răspuns, dar dacă încerci să te uiți înăuntrul tău mai mult și să observi diversele gânduri și comportamente, vei putea să găsește câte un răspuns treptat.
Experiențele. Un motiv pentru care te schimbi de-a lungul vieții sunt experiențele prin care treci, fie că sunt unele rele sau bune. Ai de învățat multe din ele, cum ar fi reacțiile tale în acele situații, dacă ai fost pregătit să le faci față, ce îți place, ce nu-ți place, ce îți dorești să schimbi la tine. „Ce am învățat din asta?”
Familia și prietenii. Cei din jurul tău, anturajul, vor avea mereu o influență asupra ta. Atunci când petreci mult timp cu anumite persoane, inevitabil vor fi aspecte ale comportamentului celuilalt pe care le vei însuși. Desigur, că sunt multe vorbe și sfaturi bune pe care le poți primi de la familie și prieteni, și care vor fi benefice în a deveni persoana pe care ți-o dorești. Cu toate acestea, nu înseamnă că toate comportamentele însușite vor fi bune, de aceea este important să îți dai seama de aceste schimbări în tine și să te intrebi dacă „Așa vreau eu să fiu?”
Iubirea. Persoana pe care o alegi să fie lângă tine în relație, spune mult despre ceea ce simți în interior. Dacă relația este toxică , înseamnă că nu te respecți pe tine, că nu te placi îndeajuns, și astfel accepți comportamentul înjositor al partenerului. Pe de altă parte, dacă relația este una sănătoasă în care vă respectați reciproc, vă ascultați nevoile fiecăruia, creșteți emoțional și intelectual împreună, atunci tu te respecți, ai acceptat un partener ce nu a fost bazat pe insecuritațile tale, ci pe calități. Dacă nu le cunoști îndeajuns, încearcă să-ți notezi într-un jurnal 3 calități și 3 defecte, iar după transformă acele defecte tot în calități. Repetă procesul o dată la câteva zile și răspunde la întrebarea „Ce calități și defecte mă definesc?”
Sentimentele. Un alt mod foarte bun de a-ți da seama cine ești, este să observi și să analizezi cum reacționezi în anumite situații, interacțiuni. Ceea ce simți în acele momente îți spune adevărul despre tine și ce fel de persoană ești. Așa îți poți da seama ce îți place, ce nu-ți place, ce este important pentru tine, dar și ce nu este. Poate că față de cei din jur poți arăta o minciună despre ceea ce simți, dar pe tine nu te poți minții și nici nu ar trebui să faci acest lucru. Fii sincer cu tine, cu ceea ce simți și te vei simți liber. Dacă nu îți place cum te-ai simțit față de o anumită persoană sau față de o situație, poți să te întrebi „De ce m-am simțit așa?” și notează-ți toate răspunsurile într-un jurnal, ce te va ajuta să îți aduci aminte mai târziu.
Sunt multe metode prin care îți poți răspunde la întrebarea „Cine sunt eu?”, iar cele specificate mai sus pot fi ca primi pași ajutători în a descoperi mai departe propriile metode.
„Mai înainte de orice, vreau să fiu adevărat.” Stendhal
Echilibrul în viață a devenit cel mai dificil obicei de menținut. Când vine vorba de carieră, aceasta tinde să acapareze multe ore din zi și astfel se pot pierde momente prețioase în familie.
Atunci când ești un profesionist în domeniul sănătății, este extrem de greu de menținut acest echilibru, mai ales dacă nu ai un set de reguli de urmat. Câteva exemple ar fi următoarele:
Planificarea timpului zilnic. Cel mai benefic este ca viața profesională și personală să coexiste, nu să se suprapună. De aceea ar fi bine să fie notat programul pentru ziua următoare într-un carnet sau calendar și să se poată țină cont de acesta cât mai bine posibil. Să observați cu mare atenție orele petrecute muncind și cele de relaxare Momentele de relaxare sunt benefice în a da un randament mai bun și în a avea o concentrare mai bună la muncă.
Activități inutile. Sunt anumite activități zilnice inutile la care ar fi bine să renunți, cum ar fi: statul pe telefon cu orele în loc să folosești acel timp productiv, timpul petrecut la serviciu după program. Identifică aceste activități și încearcă să mai renunți treptat din timpul alocat acestora
Spune NU. Poate fi dificil uneori să îi poți spune unui prieten sau coleg de muncă „NU”, dar pentru acest echilibru pe care îți dorești să îl dezvolți, este bine să începi câte puțin să mai refuzi din acele activități, mai ales când unele îți pot provoca stres și ajungi să elimini un timp foarte important alocat ție sau familiei.
Am nevoie de ajutor! Nu este nicio rușine în a cere ajutorul celor din jur atunci când ți-ai asumat prea multe sarcini, fie că este în viața profesională sau personală. Stabilește o relație de colaborare cu colegii de serviciu, astfel încât să fie un sprijin binevenit atunci când este o problemă personală. Nu trebuie să îți asumi mai mult decât poți duce, deoarece acest lucru poate avea efecte negative asupra sănătății fizice și mentale
Am grijă de mine! Fiind un program încărcat, se poate ca uneori să nu mănânci corespunzător sau să te simți atât de obosit încât omiți activitatea fizică. În aceste condiții se pierde acel echilibru sănătos. Îngrijirea personală ar trebui să fie o prioritate, găsește o dietă adecvată, include mișcarea zilnică, cât și relaxarea acasă împreună cu familia. Aceste obișnuințe sunt esențiale în a menține un echilibru între efortul depus la serviciu și bucuriile vieții personale.
Soluțiile descrise mai sus nu sunt singurele ce pot ajuta, fiecare persoană fiind capabilă să-și găsească ce este mai benefic în viața lui.
Echilibrul se formează atunci când acorzi importanță atât vieții personale, dar și celei profesionale
Ce este Empatia?
Empatia este capacitatea de a recunoaște și de a împărtăși sentimentele care sunt experimentate de către o altă persoană, acestea cuprinzând o gamă largă de stări emoționale.
De ce este Empatia importantă?
În interacțiunea cu pacienții empatia are un rol deosebit de important, deoarece te ajută să le poți înțelege sentimentele, astfel poate facilita la un diagnostic mai precis și al unui tratament corect.
Fiind empatic poți recunoaște frica, anxietatea și durerea pacienților. Cunoscând aceste stări emoționale, vei putea să creezi încrederea pacientului, să calmezi anxietatea și să îmbunătățești eficacitatea tratamentului.
A fi empatic înseamnă a putea oferi cuvinte de încurajare și susținere către pacient, ceea ce îl va îndemna să fie puternic în continuare și să aibe încredere el și în tratamentul oferit de către medici.
Empatia este înnăscută sau deprinsă?
În momentul de față nu există dovezi clare cum că această aptitudine este înnăscută, dar sunt indicii ce spun că se poate dezvolta cu timpul. De exemplu: creșterea sensibilității pentru îmbunătățirea capacității de răspuns empatic, îmbunătățirea abilităților de observare și comunicare.
Care sunt pașii ajutători pentru identificarea stărilor emoționale?
Etapele ce pot fi parcurse sunt următoarele:
Ascultarea pacienților: fiecare pacient este diferit și este necesar ca medicii să îi asculte, deoarece aceștia își cunosc propriul corp cel mai bine și știu cum pot reacționa la anumite tratamente urmate în trecut.
Tratarea pacienților ca pe propria familie: este important ca medicii să se gândească la repercusiunile deciziilor în ceea ce privește tratamentul, având în vedere acest sfat.
Poziționarea pe aceeași treaptă cu pacientul: adoptând o poziție de superioritate, nu va face decât ca pacientul să se simtă incomod, inferior. Tipul acesta de comportament este mai bine evitat!
Adaptarea la cultura pacienților: medicii vor trata persoane din toate categoriile de vârstă, sociale și din culturi diferite, de aceea este important ca aceștia să fie tratați în mod egal, evitând sensibilitățile culturale.
În concluzie, empatia este o abilitate foarte importantă în domeniul medical, deoarece te ajută să crești pe plan personal și profesional. Având un concept mai larg despre ceea ce simt pacienții și cum le poți transmite emoții calme și încurajatoare poate duce la succesul tratamentului.
Activitatea fizică este o metodă benefică de a crește starea de bine psihologică, dar și de a preveni anumite boli. De asemenea, sportul este considerat a fi stimulul necesar obținerii de rezultate pozitive pe plan educațional și profesional, mai ales dacă această activitate este menținută în mod regulat.
Activitatea fizică + Starea de bine
Un efect pe care îl are activitatea fizică asupra creierului este stimularea producției de endorfine, ceea ce reduce durerea fizică și creează un sentiment de bine, de fericire. De aceea, este foarte recomandată pacienților care suferă de depresie, dar și celor care se simt triști sau sunt într-o perioadă dificilă în viață.
Activitatea fizică + Stima de sine
Sportul poate crește valoarea din noi înșine, motivul fiind că ne depășim limitele și că avem grijă de corpul nostru, ceea ce ne face să ne vedem într-o lumină pozitivă. Activitatea fizică îmbunătățește și aspectul, pielea fiind mai sănătoasă și corpul mai tonifiat, astfel ne creează o părere mai bună de sine.
Activitatea fizică + Stres și Anxietate
Activitatea fizică este o metodă foarte bună în a reduce tensiunea musculară, care are un impact mare asupra stresului. Pe lângă faptul că exercițiile fizice au rolul de a elibera multă tensiune emoțională, acestea servesc și ca o distragere a atenției de la probleme, care ne calmează și ne scad anxietatea.
Activitatea fizică + Cognitivul
Exercițiile fizice ne ajută creierul să funcționeze bine pe măsură de îmbătrânim. Activitățile fizice regulate favorizează creșterea diverselor substanțe din creier, acestea având rolul de a preveni degenerarea anumitor neuroni din hipocampus și de a îmbunătăți memoria.
Acestea sunt doar câteva din beneficiile psihologice ale activității fizice, dar demonstrează că pentru a avea o viață mai lungă, mai sănătoasă, mai fericită pe toate planurile este important de a introduce sportul în rutină. Exercițiile fizice pot fi efectuate zilnic 15-20 de minute, sau dacă nu este posibil atunci o dată la 3 zile o jumătate de oră. Un pic de efort merită, considerând beneficiile aduse!
Încrederea în sine = atitudinea pe care o persoană o are în ceea ce privește aptitudinile și abilitățile sale și necesită o privire realistă asupra calităților și defectelor, cât și acceptarea acestora.
O persoană încrezătoare nu este una lipsită de defecte, ci una care acceptă faptul că nu va excela în toate activitățile și care are curajul să încerce lucruri noi, indiferent de rezultat. Încrederea în sine ne oferă simțul controlului asupra propriei vieți, care ne este atât de necesar. Ea ghidează crearea de obiective și așteptări realiste, ne ajută să comunicăm asertiv și să gestionăm adecvat critica.
Adesea, încrederea în sine scăzută nu este legată de lipsa abilităților noastre, ci de modul în care alegem să le percepem. Perfecționismul, comparația cu alte persoane, autocritica (mecanisme învățate adesea în copilărie, preluate de la adulții semnificativi) stau la baza lipsei de încredere în propria persoană și facilitează apariția biasurilor cognitive (erori de logică, produse subconștient, care împiedică înțelegerea nealterată a realității; în acest caz - iluzii mentale care împiedică analiza corectă a propriilor capacități).
Dar cum ne dăm seama dacă avem o încredere în sine scăzută, bazată pe percepții eronate Cea mai simplă modalitate de a vedea cum ne percepem și cum ne sabotează viața cotidiană aceste iluzii cognitive este prin analiza comportamentală. Astfel, vă propunem să citiți cu atenție următoarele 2 liste și să vedeți pe care dintre acestea bifați mai multe comportamente.
Comportamente specifice persoanelor cu o încredere în sine crescută:
Luarea unei decizii care pare corectă, indiferent de reacțiile celor din jur;
Capacitatea de a-și asuma un risc mai mare, pentru a avea șansa unei recompense pe măsură;
Capacitatea de a ieși din zona de confort;
Acceptarea și recunoașterea propriilor greșeli./ Solicitarea ajutorului celor din jur;
Acceptarea cu ușurință a complimentelor după o realizare personală.
Comportamente specifice persoanelor cu o încredere în sine scăzută:
Luarea unei decizii în funcție de părerile celorlalți;
Evitarea oricărui risc;
Incapacitatea de a ieși din zona de confort, din frica de a eșua;
Lipsa capacității de a-și asuma propriile greșeli/ Încercarea de a rezolva totul de unul singur pentru a nu fi considerat slab;
Dificultăți în a accepta complimente/ Acceptarea prin afirmații precum: “A fost ușor./ Oricine ar fi putut face acest lucru.”
Așadar, încrederea în sine nu este reprezentată doar de prezența abilităților, ci și de capacitatea de a cere ajutor la nevoie, de a avea curajul să ne arătăm vulnerabili.
Lipsa încrederii în sine este corelată cu comportamente de evitare, tulburări emoționale- precum depresia și anxietatea- și abuzul de substanțe . Deși, pe termen scurt, evitarea provocărilor ne poate face să ne simțim în siguranță, pe termen lung, zona de confort se transformă în propria noastră capcană .
Așadar, cum putem să ne creștem încrederea în sine? Astăzi vă prezentăm câțiva pași necesari pentru corectarea modului în care o persoană se percepe.
Identificarea credințelor de sine negative și analizarea acestora: Cine mi-a spus acest lucru/ Când am început să cred acest lucru despre mine? Mai este valabil acum/ Îl mai cred? Există dovezi care să îl confirme/ care să îl infirme?
Sistemul de credințe despre sine se formează încă din copilărie , când nu avem capacitatea de a selecta și de a analiza etichetele pe care le primim. Este important să le trecem pe hârtie, să le privim cu ochii de acum, de tineri adulți și să renunțăm la cele incorecte , pe care copilul nu a știut să le respingă.
Identificarea credințelor pozitive despre sine. Ce calități am? În ce domenii mă descurc?
Crearea unei liste cu reușitele pe care le-ați îndeplinit până acum.
Schimbarea perspectivei asupra eșecurilor pe care le-ați trăit, identificând ce ați învățat cu ajutorul lor.
Setarea unor obiective realiste, care pot fi îndeplinite de către un om , nu de către un robot .
Înainte să setați un obiectiv, analizați resursele pe care le aveți (inclusiv cele de timp , energie), posibilele obstacole care pot apărea și stabiliți cum le puteți gestiona sau cât pot întârzia acestea atingerea obiectivului. Alegerea unor obiective irealizabile face parte din rețeta sigură de scădere a încrederii în sine.
Privirea propriei persoane cu blândețe. Avem tendința de a reacționa cu mult mai multă înțelegere când o altă persoană greșește decât atunci când o facem noi înșine. Atunci când vă surprindeți criticându-vă, imaginați-vă că un prieten vă povestește aceeași greșeală. Gândiți-vă ce i-ați spune și vorbiți la fel și cu voi.
Și, nu uitați, nu există omul perfect , care poate face orice. Fiecare persoana are un set unic de abilități. Este normal să nu executăm perfect orice activitate, important este doar să avem curajul de a încerca .
Articole:
https://www.nhs.uk/mental-health/self-help/tips-and-support/raise-low-self-esteem/
https://www.usf.edu/student-affairs/counseling-center/top-concerns/what-is-self-confidence.aspx
Conexiunile sociale 👥️️ sunt importante pentru bunăstarea emoțională și fizică. Însă timpul petrecut în compania propriei persoane joacă un rol vital în sănătatea mentală 🧠 și în dezvoltarea personală🔝.
Care sunt beneficiile timpului petrecut singur?
🌱Autocunoaștere - timpul de unul singur îți poate oferi ocazia să descoperi🔍 mai multe despre propria persoană și să fii atent la propriile nevoi.
În momentele de singurătate👤, poți să încerci să răspunzi la întrebările importante❔️ și să îți analizezi alegerile și experiențele din trecut. De asemenea, poți să te gândești la posibilitățile pe care viața ți le oferă, să te organizezi și să înțelegi ce îți dorești cu adevărat.
Mai mult, timpul petrecut singur ne permite să ne concentrăm pe noi înșine 😌 fără a ne face griji pentru nevoile, interesele și opiniile pe care le pot avea alții.
🌱 Explorarea pasiunilor – uneori ne putem explora cu adevărat pasiunile și să ne dezvoltăm doar dacă avem parte de singurătate. Astfel, putem să ne perfecționăm, să dobândim cunoștințe și să încercăm lucruri noi.
🌱 Încredere în sine - decizia de a face anumite activități de unul singur, precum călătoritul🏞, și de a îți ieși din zona de confort îți va întări sentimentul de independență și de autoeficacitate.
🌱 Creativitatea – timpul singur este o oportunitate de a ne lăsa mintea să rătăcească și de a ne întări creativitatea🖌. Aceasta este modalitatea perfectă de a ne testa creativitatea prin desen, pictură, literatură, poezie, muzică.
🌱 Energia Socială – viața de unul singur tinde să fie văzută într-o lumină negativă, dar cercetătorii au descoperit că oamenii care trăiesc singuri pot avea de fapt o viață socială bogată👥️️, abundentă în energie socială. Un motiv ar putea fi că momentele de singurătate ajută la reîncărcarea ”bateriei sociale”.
Este o metodă ajutătoare prin care ținem evidența gândurilor, sentimentelor, ideilor.🧠
BENEFICII🔝:
🌱Reducerea anxietății - scrierea în jurnal ajută la eliberarea emoțiilor negative acaparatoare.
🌱Relaxarea gândurilor obsesive - journaling poate întrerupe ciclul gândirii obsesive asupra unor momente trăite.
🌱Awarness - formarea de noi percepții asupra unor evenimente petrecute.
🌱Stabilizarea emoțiilor - exprimarea sentimentelor ajută la analizarea și întelegerea acestora.
CUM PRACTICĂM SCRIEREA✒ ÎN JURNAL?
Scrisul cu pix și hârtie📝 ajută în a procesa mai bine sentimentele. Însă și alte metode (notițe pe telefon, înregistrări vocale) pot fi la fel de bune😄.
Fiți creativi😌! Jurnalul nu trebuie să fie doar despre scrierea propozițiilor. Se poate exprima și în alte formate, cum ar fi liste, poezii, cântece, desene.
TRANSFORMAREA ÎN OBICEI🔄
Consistența este cheia! Journaling poate fi practicat dimineața sau înainte de culcare🌙.
Fiți recunoscători🙌! A fi recunoscător pentru diverse lucruri este bine pentru sănătatea mintală.
Fară așteptări mari📈. Jurnalul nu poate rezolva toate problemele, dar poate ajuta în dezvoltarea personală.
➡️ este considerată un tip de medicină complementară minte-corp, ce poate duce la o bunăstare fizică și emoțională îmbunătățită.
➡️ poate oferi un sentiment de calm, pace și echilibru prin concentrare asupra prezentului.
➡️ este o metodă bună pentru a face față stresului, prin eliminarea supraîncărcării de informații care se acumulează în fiecare zi.
➡️ ajută la reducerea emoțiilor negative.
🧠 Printre alte beneficii se numără dezvoltarea imaginației și a creativității şi creșterea răbdării.
💡Toate aceste beneficii pot duce la autocunoaştere şi la o înțelegere mai bună a propriei persoane, dar şi a lumii înconjurătoare.
Câteva dintre elementele meditației sunt:
🎯 Concentrarea atenției – ajută la eliberarea minții de numeroșii stresori din viața de zi cu zi. Atenția poate fi concentrată asupra unui obiect, o imagine, un citat sau respirația.
🫁 Respirația relaxată – este o respirație profundă, în ritm uniform, cu scopul de a încetini ritmul respirației și de a relaxa mușchii din partea superioară a corpului.
🏝 Un cadru liniștit – în special la început este bine ca meditația să se desfășoare într-un loc liniștit, cu puține distrageri, inclusiv fără televizor, radio sau telefon mobil.
🧘♂️ Poziție confortabilă – meditația poate fi practică în poziție de șezut, în poziție întinsă sau în timpul unei plimbări.
💭 Atitudine deschisă – lăsați gândurile să treacă prin minte fără judecată şi acceptați direcţia în care acestea vă poartă.
Dacă v-a plăcut postarea nu ezitați să dați un 👍.