Sănătate mintală
Teama, îngrijorarea sau stresul sunt răspunsuri normale ale organismului nostru atunci când ne confruntăm cu incertitudine sau necunoscut.
Astfel, pentru a nu lăsa aceste gânduri și sentimente să ne afecteze sau, în cazul în care o fac, să știm cum să le îmblânzim cât mai eficient, este important să avem grijă de sănătatea noastră mintală.
Ziua Mondială a Sănătății Mintale, 10 Octombrie, devine anul acesta cu atât mai relevantă cu cât traversăm o perioadă cu numeroase implicații psihologice: frica de îmbolnăvire, sentimente de neajutorare, furie, confuzie, stres emoțional, iritabilitate, insomnii, stări depresive și un grad sporit de instabilitate și incertitudini.
Este foarte important să oprim stigmatizarea afecțiunilor mintale. Comemorarea acestei zile are rolul de a le crește vizibilitatea, de a conștientiza că acestea pot apărea indiferent de vârstă, sex, rasă (în preajma anumitor factori, oricine dintre noi poate suferi) și că persoanele afectate au nevoie mai mult decât oricând de suportul nostru, al celor din jur, nicidecum de sentimente de rejecție sau compătimire.
În urma transmiterii unor chestionare ce vizează stresul, depresia și anxietatea studenților UMFCD în contextul pandemiei, am descoperit că aproximativ o treime dintre studenți resimt în mod semnificativ pandemia COVID-19 pe plan psihologic.
Dacă și tu te numeri printre ei, dorim să știi că nu ești singur și că există soluții pentru combaterea acestor stări:
-fii indulgent cu tine și nu pune presiune, nu uita că nu poți controla totul;
-rămâi în contact cu lumea (familie, prieteni, colegi etc.): recomandăm convorbiri telefonice sau întâlniri video dacă nu vă puteți întâlni;
-organizează-ți programul: deși majoritatea activităților se desfășoară acasă, tot este nevoie să fii organizat, chiar este indicat să găsești moduri de organizare a timpului prin care să reușești să integrezi învățatul, activitățile fizice, activitățile creative, mesele (de preferat, cât mai sănătoase) și somnul (care, din nefericire, este de multe ori neglijat);
Acționând în baza principiilor temei actuale - „Mental health for all” - a Federației Mondiale a Sănătății Mintale (WFMH), ne dorim să vă putem asigura un cadru cât mai accesibil consilierii psihologice, oferind, în continuare, servicii de consiliere ONLINE și GRATUITE pentru toți studenții UMFCD.
Pentru detalii suplimentare accesați: https://umfcd.ro/.../consiliere-si-orientare-in-cariera/
Pentru programări trimiteți un email la adresa: centru.consiliere@umfcd.ro
“Viața este 10% ceea ce ți se întâmplă și 90% cum reacționezi la ceea ce ți se întâmplă.” – Charles R. Swindoll
Anul 2020 a pus in evidență inegalitățile legate de accesul la serviciile de sănătate mintală cauzate de rasă și etnicitate, orientare sexuală și identitate de gen și lipsa respectului pentru drepturile omului în multe țări, inclusiv pentru persoanele care trăiesc cu afecțiuni mintale. De asemenea, lipsa investițiilor în sănătatea mintală disproporționată față de bugetul general de sănătate contribuie la lipsurile în tratamentul sănătății mintale. Tema de anul acesta se numește „SĂNĂTATEA MINTALĂ ÎNTR-O LUME INEGALĂ”, aleasă cu scopul de a pune în evidență cât de dificil este încă accesul la serviciile de sănătate mintală.
Stigma și discriminarea cu care se confruntă unele persoane nu numai că afectează sănătatea fizică și mintală, dar și oportunitățile lor educaționale , câștigurile actuale și viitoare și perspectivele de muncă, afectând și familiile și pe cei dragi lor. Această inegalitate nu mai trebuie să continue, de aceea trebuie evidențiată și abordată pentru a facilita accesul la serviciile de sănătate mintală.
SUPORT ÎN SITUAȚII DE CRIZĂ PERSONALĂ
Ideația suicidară= se referă la gândurile legate de un posibil suicid, contemplarea acestei idei și planificarea mentală a acțiunilor de auto-vătămare.
Tentativă de suicid= comportamentul de auto-vătămare non-fatal, efectuat cu intenția de a muri.
Suicidul= actul prin care un individ caută să se autodistrugă fizic, cu intenția mai mult sau mai puțin autentică de a își pierde viața, fiind mai mult sau mai puțin conștient de rațiunea gestului.
Anual , aproape 800.000 de oameni mor din cauza suicidului, adică o persoană la fiecare 40 de secunde. Suicidul este considerat un fenomen global , o criză la nivelul sănătății publice și, din păcate, una dintre cauzele principale ale morții în lume (în prezent, suicidul ocupă locul 18 pentru toate categoriile de vârstă și locul 2 pentru cei cu vârste cuprinse între 10-34 de ani).
Gândurile suicidare, la fel ca tulburările psihice, pot afecta pe oricine, indiferent de vârstă, gen sau istoric. În fapt, suicidul este adesea cauzat de tulburările psihice netratate. Gândurile suicidare, deși comune- 1 din 4 persoane experimentează minim o dată gânduri suicidare pe parcursul vieții-, reprezintă semnale de alarmă și necesită o intervenție cât mai rapidă .
Ce putem face atunci când observăm că avem astfel de gânduri?
Ideația suicidară poate fi periculoasă, înspăimântătoare și copleșitoare . Ea aduce cu sine teama că gândurile nu se vor opri sau că vor fi puse în practică. Cea mai bună modalitate de a opri gândurile suicidare este de a căuta ajutor în exterior- un specialist din domeniul sănătății mintale, un membru al familiei sau un prieten, care să ne poată direcționa spre un profesionist.
Cum putem primi ajutor în situații de criză?
Asociația Română de Prevenție a Suicidului (ARPS) pune la dispoziție o linie telefonică și o adresă de e-mail , disponibile în intervalul orar 19:00- 07:00 prin care este oferită consiliere în situații de criză suicidară: 0800 801 200 (apelabil gratuit la nivel naţional din orice reţea)/ sos@antisuicid.ro.
Asociația de Suicidologie oferă, de asemenea, suport în situații de criză, prin TELVERDE: 116 123
Știm că gândurile suicidare sunt înfricoșătoare și apar pe fundalul unei dureri puternice. Însă, ca orice alte pericole, sunt mai ușor de înfruntat în 2 . Nu ezitați să căutați ajutor atunci când observați apariția acestora.
CUM PUTEM INTERVENI ATUNCI CÂND CINEVA ARE NEVOIE DE AJUTOR?
Persoanele care experimentează ideația suicidară pot avea dificultăți în a cere ajutor. Acestea se pot teme că vor fi judecate sau că vor fi stigmatizate. De aceea, este important să cunoaștem semnele ideației suicidare și să ne oferim suportul atunci când le observăm.
Schimbările bruște la nivelul personalității și a comportamentului pot reprezenta un semnal de alarmă. Acestea pot include:
- Iritabilitate crescută/ schimbări rapide ale dispoziției ;
- Comportamente nesăbuite, de risc- precum consumul de substanțe , condusul periculos;
- Insomnie sau hipersomnie ;
- Evitarea relațiilor interpersonale/ izolare socială ;
- Auto-critică crescută;
- Pierderea interesului pentru activități;
- Punerea în ordine a lucrurilor, precum donarea obiectelor, terminarea contractelor de muncă, întreruperea studiilor .
De asemenea, intenția suicidară poate fi indicată prin afirmații precum:
- Nu vreau să mai fiu o povară.
- Mă simt prins/ă, blocat/ă .
- Simt că nu am niciun motiv să trăiesc.
- Cred că nimeni nu mi-ar simți lipsa dacă aș muri.
- Ceilalți ar regreta modul în care m-au tratat dacă nu aș mai trăi.
Semnalele de alarmă pot fi și mai dificil de identificat, ca de exemplu o bună-dispoziție extremă după o perioadă de tristețe, care să vă pară falsă, sau exprimarea ideației suicidare sub formă de glumă .
Nu vă ignorați instinctul atunci când comportamentul cuiva vă îngrijorează . Oferiți-vă suportul, întrebați și orientați persoana spre specialiștii care o pot ajuta.
Pentru situații de criză, reluăm numerele de telefon la care puteți apela:
Asociația Română de Prevenție a Suicidului (ARPS): 0800 801 200 (apelabil gratuit la nivel naţional din orice reţea în intervalul orar 19:00/ 07:00)/ sos@antisuicid.ro.
Asociația de Suicidologie: 116 123.
Articole de consultat:
https://thelightprogram.pyramidhealthcarepa.com/how-to-cope-with-suicidal-thoughts
https://www.nami.org/get-involved/awareness-events/suicide-prevention-awareness-month
Tulburarea de stres post-traumatic este o tulburare psihiatrică ce poate apărea în cazul oamenilor care au experimentat sau au fost martorii unui eveniment traumatizant. Drept eveniment traumatizant este clasificată orice situație în care integritatea fizică și/sau mentală a unei persoane a fost pusă în pericol.
Traumele sunt resimțite diferit de către fiecare om, în funcție de reziliența personală și de factorii de risc prezenți. Un eveniment care nu creează niciun efect negativ în cazul unei persoane poate fi suficient pentru a duce la dezvoltarea tulburării de stres post-traumatic în cazul alteia. Așadar, deși putem trăi aceeași situație, modul în care fiecare o interpretăm și o simțim diferă considerabil.
Majoritatea persoanelor care trec prin evenimente traumatizante dezvoltă dificultăți de adaptare temporare. Dacă acestea nu se ameliorează în timp (după maxim câteva luni), ele pot deveni indicatori ai Tulburării de stres post-traumatic.
Simptomele principale ale PTSD-ului includ: gânduri intruzive (legate de evenimentul traumatizant trăit, precum flashback-urile), comportamente de evitare (ale persoanelor, situațiilor, locațiilor care reamintesc de eveniment), alterări ale cogniției și ale stării (gânduri disfuncționale și emoționalitate negativă, stări depresive/ anxioase), simptome reactive (iritabilitate crescută, crize de furie, comportamente auto-distructive).
Recuperarea în cazul persoanelor cu Tulburare de stres post-traumatic presupune un proces de durată. Deoarece evenimentele traumatizante trezesc adesea un sentiment de neputință (care blochează acțiunea), primul pas spre recuperare este reprezentat de căutarea ajutorului (din partea unei persoane specializate) și a suportului socio-emoțional (familie, prieteni, colegi).
De asemenea, cercetările recente subliniază următoarele modalități pozitive de coping în cazul apariției simptomelor PTSD:
Practicarea tehnicilor de relaxare/ mindfulness
Participarea la diferite activități în natură (drumeții pe munte , mersul cu bicicleta în pădure , schiatul etc.)
Crearea unui stil de viață sănătos (grija pentru o alimentație corectă , reglarea programului de somn , minim 30 de minute de mișcare pe zi)
Stabilirea unor pauze clare în program
Adesea, persoanele care suferă de PTSD își încarcă programul cu multe activități pentru a nu avea timp să se gândească la cele întâmplate. Acesta este un mecanism de coping care funcționează pe moment, dar care este extrem de dezadaptativ pe termen lung.
Tulburarea de stres post-traumatic ne poate face să credem că vom rămâne permanent cu o senzație de panică și cu gânduri intruzive. Însă, cu ajutorul specialiștilor, putem dezvolta mecanisme noi de coping care să ne reamintească faptul că suntem în siguranță.
Nu ezitați să căutați ajutor sau să oferiți sprijin atunci când observați o persoană aflată în dificultate.
Vă recomandăm și câteva articole medicale privitoare la PTSD:
Simptome PTSD întâlnite la angajați din domeniul sănătății implicați în cele 3 valuri de Corona Virus:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7370915/
COVID-2019: Simptome PTSD întâlnite la personalul medical din Grecia:
https://psycnet.apa.org/fulltext/2020-63773-001.pdf
Prevalența și corelatele PTSD-ului și simptome de depresie întâlnite la o lună după începutul epidemiei de COVID-19 la un eșantion de studenți chinezi aflați în carantină la domiciliu:
Unele situații sociale trezesc întotdeauna emoții puternice : prima zi de facultate, prima întâlnire, prezentările orale în fața unui public, examenele orale etc. Însă, în momentul în care emoțiile depășesc pragul unor fluturași în stomac și încep să ne incapaciteze chiar și în situații banale, cotidiene (înghețăm, avem dificultăți de exprimare, de concentrare), poate fi vorba de TULBURAREA DE ANXIETATE SOCIALĂ.
ANXIETATEA SOCIALĂ (numită și fobie socială) are la bază frica de evaluare negativă din partea celorlalți. Teama de a nu fi judecați ne face să evităm situațiile și interacțiunile asupra cărora simțim că nu avem control.
SIMPTOMELE anxietății sociale includ:
- somatizările (creșterea pulsului, transpirație, înroșirea feței, senzația de sufocare)
- poziția rigidă a corpului
- incapacitatea de a face contact vizual
- scăderea tonului
- frica de a cunoaște oameni noi (deși dorința există)
- atenția pronunțată, orientată asupra modului în care vorbim, ne purtăm
- frica de a nu fi criticați, comportamentele de evitare
Cum pot fi gestionate și diminuate aceste simptome?
Identificarea factorilor declanșatori (triggers).
Primul pas pentru ameliorarea anxietății sociale este reprezentat de conștientizarea situațiilor care o declanșează: întâlnirea unor persoane noi, vorbitul în public , prezentarea unui proiect etc.
De asemenea, încercați să vă amintiți momentul în care aceasta a apărut prima dată. Deseori, re-analizarea situației, ținând cont și de factorii externi (cum s-au comportat ceilalți, cât de adecvat au reacționat ei), ne ajută să vindecăm o rană pentru care nu am avut unelte în copilărie, în adolescență.
Crearea unei liste în care să ierarhizați triggerii.
Care sunt situațiile pe care nu le percepeți așa stresante, însă în care nu vă simțiți confortabil? Care sunt cele în care apar cele mai intense simptome? Creați o listă în care să le notați în ordine crescătoare , de la cele mai puțin stresante la cele mai puternice.
Înfruntarea friciilor.
Folosind lista creată anterior, începeți să vă expuneți situațiilor notate, în ordinea în care le-ați aranjat . Start small, cu interacțiuni limitate, controlate, precum small talk-uri la magazin sau o ieșire în care există o singură persoană necunoscută, în care anunțați că nu veți sta mult. Desensibilizarea, expunerea treptată la factorii declanșatori, este cea mai utilă soluție pentru a oferi situațiilor o nouă conotație.
Activarea resurselor.
Nu trebuie să vă înfruntați temerile singuri. Alegeți o persoană-resursă care să fie alături de voi la început. Identificați ce v-a ajutat să gestionați, până la un anumit nivel, situațiile sociale până acum și folosiți-vă de aceste unelte .
Identificarea lucrurilor cu adevărat semnificative pentru voi .
Anxietatea socială este fundamentată pe frica de a nu fi judecați de oamenii din jur. Însă, cât de mult contează aceștia pentru voi? Părerea lor este mai importantă decât a voastră sau a celor apropiați vouă? Sunteți mândrii de voi și de viața pe care o aveți, de relațiile pe care le aveți? Puneți-vă singuri aceste întrebări atunci când simțiți că emoțiile vă copleșesc.
Exercițiile de vizualizare.
Alocați-vă 5-10 minute înainte de o situație socială stresantă în care să vă proiectați în viitor . Ce s-ar putea întâmpla? Cum ar putea decurge lucrurile? Imaginați-vă că vă descurcați foarte bine . Ce ați putea spune? Cum ați vrea să vă comportați? Cum v-ar plăcea să vă simțiți? Vizualizarea vă poate ajuta să vă “păcăliți” creierul: el va considera că a mai fost o dată în acea situație și că v-ați descurcat formidabil .
Așadar, timiditatea sau disconfortul resimțite în anumite situații (în special în cele noi) sunt normale și nu reprezintă un motiv de îngrijorare. Însă, în momentul în care acestea se asociază cu somatizări , o frică puternică de a nu fi criticați și comportamente de evitare , acestea pot fi semne ale fobiei sociale.
Conștientizarea dificultăților și înfruntarea lor treptată ne pot ajuta să recăpătăm controlul asupra emoțiilor și să ne bucurăm de experiențele și oportunitățile pe care le avem.
Ce este Burnout?
Definiția are trei aspecte:
Pe durata mai multor săptămâni se pot observa la propria persoană senzații puternice de epuizare;
Performanța profesională este diminuată;
Lipsa de interes față de activitățile zilnice și față de socializare.
Cum să-mi dau seama că oboseala înseamnă burnout?
Epuizarea puternică se poate recunoaște atunci când devine foarte dificil să te și deplasezi din dormitor până în bucătărie, când îți este greu să-ți mai gătești ceva chiar dacă îți este foarte foame. Orice rutină zilnică devine aproape imposibil de îndeplinit, astfel intervenind și vinovăția.
De ce nu mă mai pot concentra la locul de muncă?
În ceea ce privește viața profesională, este necesar să ai grijă cu cantitatea de sarcini pe care ți-o atribui. Când ai prea multe sarcini și simți că nu mai poți face față, intervine stresul, oboseala și duce spre o performanță profesională extrem de diminuată.
Nu am chef de nimic!
Dacă hobby-urile tale și interacțiunile cu prietenii și familia îți aduceau bucurie înainte, dar acum te întrebi de ce nu te poți ridica de pe canapea sau din pat, poți să identifici această senzație ca fiind burnout. Acesta este cauzat de numeroasele sarcini ce ți le-ai atribuit la locul de muncă și acasă. Atunci când te simți supraîncărcat la locul de muncă, este bine să poți cere ajutorul colegilor de încredere, deoarece nu este nicio rușine în a recunoaște că poate ți-ai asumat prea multe și nu poți face față. În timp vei putea să înveți cum sa le gestionezi mai bine, să realizezi cât poți duce!
Cum să previn burnout-ul?
Este important să te gândești la sănătatea ta fizică și mentală! Atunci când simți concentrarea diminuată, este recomandat să te oprești și să iei o pauză de relaxare pentru a putea da un randament mai bun.
Prioritizează! Ai mai multe sarcini la locul de muncă sau acasă, atunci pune-le pe o listă și alege prioritățile pentru ziua respectivă și lasă restul pe mâine.
Alimentație sănătoasă! Atunci când ai foarte multe de făcut la locul de muncă, poți uita să mai mănânci sau poate fi pe fugă, provocând lipsa de energie și concentrare.
Nu uita de hobby-uri! Activitățile în timpul liber sunt benefice asupra stării de bine, astfel energia poate fi reîncărcată.
Metode de prevenire sunt mai multe, dar depinde de fiecare persoană în parte să găsească ceea ce este potrivit pentru ei, să identifice acolo unde simt că energia le este diminuată și să folosească soluția adecvată. Hobby-ul cel mai bun pe care îl poți avea este grija pentru sine!
Tulburările de personalitate sunt reprezentate, precum vă prezentăm și în postarea anterioară, de un pattern nesănătos de gândire🧠, de funcționare și de comportament.
Persoanele cu tulburări de personalitate au dificultăți💢 în a percepe și a integra corect informațiile venite dinspre mediu. Din această cauză, tulburările de personalitate fie nediagnosticate, fie netratate, conduc la afectarea funcționării în societate👥️️ a persoanei în cauză, atât în ceea ce privește sfera personală, cât și pe cea profesională.
Continuăm seria postărilor despre tulburările de personalitate cu descrierea✏ celor care alcătuiesc grupul A. Acestea au drept caracteristici fundamentale suspiciozitatea🤨 și comportamentul ciudat/ excentric🤡.
➡️ TULBURAREA DE PERSONALITATE PARANOIDĂ: este reprezentată de un tipar de neîncredere și suspiciozitate cu privire la cei din jur și la motivele din spatele comportamentelor lor. Persoanele cu această tulburare au gândul recurent🔄 că cei din jur încearcă să îi rănească sau să îi păcălească. Tocmai de aceea, mențin cu dificultate relațiile interpersonale👥 și se deschid foarte greu în fața celorlalți.
➡️ TULBURAREA DE PERSONALITATE SCHIZOIDĂ: este reprezentată de un tipar de profundă lipsă de interes🥱 față de relațiile sociale sau personale. Persoanele cu această tulburare de personalitate preferă să fie singure și se simt anxioase în contact cu ceilalți. Se observă o limitare a expresivității emoționale😶 și dificultăți în a înțelege reacțiile celor din jur. Aceste persoane pot părea reci🥶 sau indiferente, însă acestea sunt efecte ale provocărilor pe care le au în a interacționa corect cu ceilalți.
➡️ TULBURAREA DE PERSONALITATE SCHIZOTIPALĂ: este reprezentată de un tipar de comportamente, credințe și gânduri bizare😳. Persoanele cu această tulburare de personalitate se comportă și, de multe ori, se îmbracă👗, în moduri pe care ceilalți le pot considera excentrice. Apar, de asemenea, gânduri și experiențe perceptuale ciudate, caracteristice gândirii magice🌌. Deși persoanele cu acest tip de tulburare pot experimenta episoade de paranoia și/sau halucinații💭, acestea sunt mult mai rare și mai scurte⏳ decât în cazul altor tulburări (precum schizofrenia).
ℹ️🥼 Pentru tratarea acestor tulburări sunt recomandate consultul psihiatric🩺 și începerea unui proces de psihoterapie. Fiecare persoană este diferită și necesită un tratament personalizat👤, însă cu ajutor de specialitate și susținere din partea grupului de suport, persoanele cu tulburări de personalitate pot învăța cum să-și gestioneze sentimentele și gândurile disfuncționale pentru a se bucura de fiecare moment😊.
Ultima noastră postare din seria celor despre tulburările de personalitate se concentrează pe prezentarea celor care alcătuiesc grupul B: tulburarea de personalitate antisocială, cea borderline, cea histrionică și tulburarea de personalitate narcisică. Aceste patru tulburări de personalitate au drept caracteristici principale tendințele dramatice🎭, emoționale😩 și impulsivitatea crescută.
➡️ TULBURAREA DE PERSONALITATE ANTISOCIALĂ: este reprezentată de un tipar de lipsă de empatie și slabă capacitate de a îi înțelege🤔 și a se gândi💭 la ceilalți. Persoanele cu această tulburare sunt adesea ușor iritabile😒, impulsive😠 și manifestă rar regretul față de acțiunile lor. Aceștia se conformează cu greu normelor sociale.
➡️ TULBURAREA DE PERSONALITATE BORDERLINE: este reprezentată de un tipar de instabilitate emoțională😳 și relațională🫂. Persoanele cu această tulburare au o stimă de sine scăzută😔, ceea ce duce la comportamente impulsive și de autovătămare. Din teama de a nu fi abandonate și neglijate, acestea mențin cu dificultate relațiile👥️️ cu cei din jur și manifestă adesea crize de furie puternice, însoțite chiar și de comportamente violente😤.
➡️ TULBURAREA DE PERSONALITATE HISTRIONICĂ: este caracterizată de un tipar de căutare a atenției și de reacții emoționale exagerate😡 și instabile. Persoanele care au această tulburare resimt disconfort😖 atunci când nu sunt în centrul atenției. Deoarece simt că nu sunt suficient de bune, ele se bazează pe acceptarea și validarea✔️👍 celor din jur. Din acest motiv, ele sunt extrem de seducătoare și carismatice😉.
➡️ TULBURAREA DE PERSONALITATE NARCISICĂ: este reprezentată de un tipar de sentimente de grandoare😌, nevoie de admirație și lipsă de empatie😶 față de ceilalți. Persoanele cu această tulburare își supraevaluează în mod constant abilitățile și își exagerează realizările🔝. Din această cauză sunt percepute de cei din jur ca fiind lăudăroase😏 și pretențioase.
Personalitatea este modul de a gândi 🧠, de a simți 💙 și de a se comporta şi creează diversitate 👥️️ în rândul oamenilor. Personalitatea unui om este influențată de mediu🏞, caracteristici moștenite🧬 și experiențele trăite🔙.
Tulburarea de personalitate este o afecțiune din sfera sănătății mintale ce implică anumite modele de gândire💭, stări de spirit😔, comportamente și relaționare cu ceilalți. Tiparul comportamentului începe la sfârșitul adolescenței sau începutul vârstei adulte și provoacă suferință😖 sau probleme de funcționare🤯. Aceste tulburări pot fi de lungă durată🔛 dacă nu sunt tratate.
Tulburările de personalitate sunt împărțite în 3 grupuri. GRUPUL C este format din:
➡️ Tulburarea de personalitate evitantă: este un tipar de timiditate extremă😳, sentimente de inadecvare și sensibilitate extremă la critică💢. Persoanele cu tulburare de personalitate evitantă, deși ar dori să interacționeze💬 cu ceilalți, tind să evite interacțiunea socială din cauza anxietății, fricii intense de a fi respinși sau criticați și se pot considera că nu sunt suficient de buni😔.
➡️ Tulburarea de personalitate dependentă: este un tipar de nevoie de îngrijire și comportament supus. Persoanele cu tulburare de personalitate dependentă au nevoie de reasigurare constantă🫂 și se simt incapabili în a lua decizii 🤔. Acestea devin adesea foarte apropiate de o altă persoană și depun eforturi mari ⬆️ încercând să o mulțumească. De asemenea, au tendința de a manifesta un comportament pasiv și o teamă 😫 de separare.
➡️ Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă: este un tipar de preocupare pentru ordine, perfecțiune și control. Persoanele cu tulburare de personalitate obsesiv-compulsivă pot fi prea concentrate asupra detaliilor sau programelor zilnice🗓, pot lucra excesiv, fără a lua o pauză⏰ de relaxare sau fără a lăsa timp pentru prieteni. În cele din urmă aceste nevoi extreme de perfecționism🤏 și control pot încetini⬇️ sau interfera cu îndeplinirea unei sarcini. De asemenea, pot interfera și cu relațiile familiale👨👩👧👦 și interpersonale.
👩⚕️ℹ️ Pentru tratarea acestor tulburări este recomandat consultul psihiatric 🥼 și psihoterapia. Procesul poate fi diferit în timp de la persoană la persoană, dar cu determinare și încurajare👍, se pot învăța metode de a face față sentimentelor acaparatoare și de schimbare a convingerilor și comportamentelor disfuncționale.
Pe 13 octombrie sărbătorim STOP BULLYING DAY. Prin intermediul acestei zile la nivel global se atestă impactul pe care bullying-ul îl are și se intenționează prevenirea lui.
Sărbătorită anual în cea de a doua zi de miercuri din luna octombrie , ziua de astăzi nu este singura formă a recunoașterii și încercării de prevenție a bullying-ului. International Day of Pink este un eveniment care marchează nevoia de a pune punct bullying-ului împotriva persoanelor LGBT+ și nu numai. Această zi este marcată prin purtarea unui tricou roz , idee care a pornit după ce un băiat care purta un tricou asemănător la școală a fost agresat de colegii săi.
Atitudinile privitoare la bullying nu au fost mereu aceleași. În trecut , acesta era privit ca pe un comportament acceptat la nivel social, fiind considerat un joc al copiilor care nu ar putea să le influențeze negativ dezvoltarea socială și personală.
În prezent , se cunosc multe dintre efectele negative pe care bullying-ul le poate provoca. Important de menționat este că acest comportament violent afectează pe toată lumea : pe victimă, pe agresor, pe martor.
Victima este predispusă la singurătate, anxietate, scăderea performanței academice, somatizări, depresie și chiar suicid. Hărțuitorul are șanse mai mari să dezvolte o adicție nocivă , să renunțe la școală și să perpetueze comportamentul abuziv în viața adultă . Și observatorii pot fi afectați din punct de vedere emoțional , putând dezvolta anxietate, depresie și adicții.
Formele bullying-ului sunt multiple, iar o bună parte dintre ele aveau și încă au loc la școală . Însă în ultimii ani o nouă formă a acaparat universul celor tineri. Cyberbullying este bullying-ul ce are loc în mediul online, pe rețele de socializare. Modalitățile prin care acesta poate avea loc sunt bârfa , excluderea din activități și grupuri online , hărțuirea prin batjocură constantă , trolling (insultarea gândită astfel încât să stârnească mânia victimei), cyberstalking . Spre deosebire de mediul off-line, în mediul online anonimitatea conferită de profilurile false oferă hărțuitorul posibilitatea de a continua comportamentul agresiv fără repercusiuni.
Cum prevenim bullying-ul?
Îi ajutăm pe copii să înțeleagă ce este acesta și cum să se opună într-un mod sigur.
Menținem o comunicare constantă cu cei mici, care să favorizeze confesarea eventualelor probleme.
Încurajăm copiii să facă lucruri care le aduc bucurie, pentru a le mări încrederea în sine și pentru a își face prieteni.
Le oferim exemple pozitive, arătându-le cum să fie buni cu ceilalți și cum să îi respecte pe cei din jur.
Mai multe informații despre Cyberbullying:
https://rria.ici.ro/wp-content/uploads/2019/07/5_articol_Vevera_Albescu.pdf
https://www.unicef.org/romania/stories/cyberbullying-what-it-and-how-stop-it
Luna MAI 🗓 este dedicată conştientizării importanței Sănătății Mintale 🧠 (Mental Health Awareness Month).
Ultimele luni au reprezentant pentru toți studenţii o perioadă de tranziție, marcată de terminarea restricțiilor epidemiologice şi de trecerea de la învățământul online la cel fizic. Această tranziție poate fi încă anevoioasă, mai ales în asociere cu examenele care se apropie.
În astfel de momente trebuie să acordăm o atenție crescută felului în care ne simțim şi mai ales sănătății mintale.
Ce cuprinde sănătatea mintală?
🌻 Sănătatea emoțională
🌻 Sănătatea psihologică
🌻 Sănătatea socială
Sănătatea mintală este crucială pentru bunăstarea fiecăruia. Aceasta influențează sănătatea fizică 🩺, relațiile interpersonale👥️️, performanța 🔝 şi calitatea vieții.
În postările care urmează vom aborda următoarele teme din sfera Sănătății Mintale:
🌱 Principalele provocări din perioada studenției
🌱 Particularități observate la studenții din domeniul medical
🌱 Particularități observate ale generațiilor Y şi Z
🌱 Importanța activităților extracurriculare pentru dezvoltarea rezilienței
❗️ Centrul de Consiliere oferă suport psihologic gratuit tuturor studenților UMFCD.
Deși perioada studenției este una dintre cele mai frumoase etape din viața unui tânăr, aceasta nu este lipsită de provocări. Creșterea autonomiei personale (mult dorită în perioada preuniversitară) vine însoțită de responsabilități și dificultăți care pot impacta în mod direct bună-starea psihică.
Adaptarea la mediul universitar aduce cu sine o mulțime de schimbări:
- Interacțiunea cu un grup mare de oameni noi️- colegi, profesori, personal administrativ al universității
- Modalități de evaluare diferite față de cele din liceu, deadline-uri, prezentări orale, participarea la conferințe/ workshop-uri
- Gestionarea finanțelor
- Dorul de casă/ schimbarea mediului
- Efortul suplimentar depus pentru a menține relațiile cu prietenii vechi și familia
- Găsirea unui echilibru între responsabilitățile universitare și cele extra-curriculare
- Intreținerea unui spațiu/ a unei locuințe , preluarea responsabilității pentru satisfacerea nevoilor personale.
Și, pe lângă toate aceste provocări noi, studenții parcurg și o etapă importantă în ceea ce privește dezvoltarea personală: explorarea propriei persoane, auto-cunoașterea, dezvoltarea propriului sistem de credințe și valori.
Din această cauză, conform cercetărilor recente, studenții au un risc mai ridicat de a dezvolta anumite tulburări din sfera sănătății mintale, precum:
Anxietate:
Expunerea prelungită la stres, dificultatea de a menține un stil de viață sănătos (o rutină clară de somn, un program alimentar bine stabilit), lipsa unui stil de învățare potrivit și adaptat nevoilor proprii cresc riscul dezvoltării tulburărilor anxioase.
În perioadele de adaptare este normal să apară un anumit nivel de anxietate. Însă atunci când fricile, grijile devin copleșitoare și încep să îngreuneze funcționalitatea zilnică este necesară căutarea suportului profesional.
Depresie:
Schimbările bruște şi multiplele responsabilități din perioada studenției pot duce la nașterea unor sentimente de inadecvare și la scăderea stimei de sine. Ignorarea primelor simptome și lipsa grijii față de propria persoană pot duce la exacerbarea acestora și, implicit, la afecțiuni mai grave.
Pandemia cauzată de virusul SARS-CoV-2 a avut un impact puternic asupra sănătății mintale la nivelul întregii populații, inclusiv asupra tinerilor. Cercetările din 2021-2022 arată faptul că numărul studenților (la nivel internațional) care acuză simptomatologie depresivă sau anxioasă s-a dublat față de anul 2019.
Așadar, este important să fiți atenți la voi, să aveți grijă, în primul rând, de bună-starea voastră psihică, să vă oferiți pauze atunci când simțiți că aveți nevoie. Adaptarea la mediul universitar nu este una ușoară. Raportați-vă la voi cu blândețe și oferiți-vă timp pentru a explora această nouă etapă a devenirii.
Recomandări:
Fiecare generație ️ are propriile ei provocări, provocări care pot vulnerabiliza individul și pot duce la o predispoziție către anumite tulburări din sfera sănătății mintale . Astăzi ne vom centra pe generația Y și generația Z.
Generația Y (cunoscută și drept „millennials”) îi cuprinde pe cei născuți între 1981 și 1996, în timp ce generația Z se referă la cei născuți între 1997 și 2012. Totuși, cercetările arată faptul că cei născuți în primii ani ai generației Z au trăsături și experiențe atât specifice acestei generații, cât și celei Y.
Generația Y este reprezentată de cei care au putut vedea dezvoltarea și creșterea tehnologiei și a rețelelor social-media cât erau încă mici, însă fără a avea acces de la început la ea.
Generația Z este prima generație care a crescut complet, de la început, înconjurată de tehnologie și de accesul la Internet. Din acest motiv, „Gen. Z” a experimentat lumea într-un mod complet diferit față de celălalte generații. Tinerii din această categorie s-au putut conecta global cu persoane din lumea întreagă și au putut comunica la distanță cu ajutorul rețelelor de socializare.
Deși nu putem contesta beneficiile dezvoltării tehnologice, aceasta a adus cu sine și multe noi provocări pentru tineri. Excesul de conținut și informație , nu întotdeauna filtrat și sănătos, a impactat dezvoltarea acestora încă din copilărie sau adolescență . Efectele principale observate în cercetări sunt următoarele:
Scăderea stimei de sine/ creșterea nesiguranțelor - Platformele de socializare au dus la augumentarea comportamentelor dezadaptative, precum comparația și competiția toxică . Tinerii pot lua drept model persoanele din social-media și pot dezvolta aspirații și dorințe ireale, imposibil de atins. Setarea unor obiective nerealiste lovește în mod direct în stima de sine a persoanei, care începe să se simtă insuficientă, incapabilă.
Creșterea simptomatologiei anxioase și depresive - Mediul complex, plin de variante și alegeri, în care tinerii de astăzi se dezvoltă îi predispune la apariția tulburărilor din sfera depresivă și/sau anxioasă. Fiecare alegere vine însoțită de o consecință .
Spre deosebire de generațiile anterioare, generațiile Y și Z sunt puse, încă de mici, în fața unei multitudini de variante (pot socializa cu o mulțime de persoane️, pot alege dintre o gamă vastă de domenii profesionale, pot călători cu mai multă ușurință, pot alege universități din țară sau din afară, pot da Like sau pot da Block , pot urmări seriale și filme acum sau mai încolo). Deși, în esență, șansa de a avea atât de multe opțiuni este formidabilă, ea vine însoțită de costuri suplimentare, atunci când tânărul nu are parte de un suport sănătos din partea familiei, a grupului de egali sau a unui specialist.
Tulburarea de hiperactivitate și deficit de atenție (ADHD) sau elemente specifice acesteia - În ultimii ani, relația dintre expunerea prelungită la mijloace tehnologice și ADHD a fost studiată recurent. Tinerii acuză din ce în ce mai frecvent tulburări de atenție și dificultăți de concentrare. În mod cert, utilizarea frecventă a tehnologiei afectează modul în care ne conectăm și ne comportăm cu cei din jur.
Dezvoltarea deficitară a abilităților de comunicare - Folosirea frecventă a rețelor de socializare pentru a comunica cu ceilalți poate bloca dezvoltarea corectă a abilităților de comunicare cu cei din jur. Un număr mare de tineri preferă, conform statisticilor recente, să interacționeze cu ceilalți prin mesaje, scrise sau vocale și afirmă că au dificultăți în interacțiunile față în față.
Așadar, dezvoltarea tehnologiei și-a lăsat amprenta atât asupra generației Y, cât și asupra generației Z.
Totuși, diferențele dintre cele două generații se văd mai ales la nivelul conștientizării importanței bună-stării psihice.
Cei din generația Z se raportează diferit la sănătatea mintală față de toate generațiile anterioare. Ei sunt mai atenți la propriile reacții, luptă adesea pentru a schimba stereotipurile și acceptă mai ușor ideea de a căuta suport psihiatric sau psihologic.
Sănătatea mintală a unei persoane este afectată de către depresie, anxietate și stres. Studiile anterioare indică procente ridicate de depresie, anxietate și stres în rândul studenților la medicină din întreaga lume.
Aceste tulburări au efecte negativeasupra rezultatelor lor, care afectează în cele din urmă îngrijirea pacientului și calitatea vieții.
PREVALENȚA depresiei, anxietății și stresului în rândul studenților la medicină
Tinerii studenți reprezintă grupul cel mai susceptibil la evenimente de viață stresante, în special cei care urmează o educație superioară într-un cadru competitiv. Educația medicală cuprinde un curriculum provocator și pregătire clinică, astfel se observă că studenții au niveluri mai ridicate de tulburare mintală decât populația generală. Printre factorii de risc ce pot provoca boli mintale se află povara academică, competitivitatea, lipsa somnului, activități fizice minime și timp redus pentru activități sociale️.
Câteva cauze potențiale ale tulburărilor mintale în rândul studenților la medicină:
Examene – în timpul sau în apropierea
examinării, cantitatea de stres se dublează. În special în primul an este bine ca fiecare student să-și găsească metoda de învățare și să-și creeze un plan din timp pentru a reduce cantitatea de învățat în apropierea sesiunii.
Lipsa de timp – datorită cerințelor academice mari, majoritatea studenților la medicină nu reușesc să-și ia timp liber pentru activități fizice și alte activități sănătoase. Din cauza lipsei de timp și a sarcinii grele a studiului, studenții nu pot găsi suficient timp pentru îngrijire de sine, cum ar fi somnul adecvat și timpul liber pentru relaxare sau hobby-uri, ce pot avea un efect negativ suplimentar asupra bunăstării lor. O soluție benefică este renunțarea la unele sarcini sau amânarea acestora dacă nu au o importanță imediată, pentru a face timp îngrijirii de sine și somnului adecvat.
Tranziția – este un proces dinamic în care studenții se confruntă cu provocări culturale, sociale și cognitive în timp ce trec de la un medium familiar la unul mai puțin familiar. Curriculumul medical este împărțit în două tranziții majore, prima de la liceu la primul an de medicină și următoarea, anul III, de la preclinic la clinic. Găsirea unor grupuri care își împărtășesc experiența acestor tranziții și care oferă sfaturi este o metodă eficace, dar și apelând la consiliere unde studenții pot învăța cum să-și gestioneze emoțiile și să facă față stresului acestor schimbări.
SINDROMUL STUDENTULUI LA MEDICINĂ
În special în primul an de medicină, se poate observa obișnuința studenților de a se diagnostica cu boli pe care le studiază. Aceștia au senzația că simptomele pe care le citesc le aparțin și că suferă de acele boli. Educația medicală poate fi un mediu stresant, cu multe responsabilități care îi împiedică pe studenți din a avea o viață sănătoasă. De asemenea, convingerile studenților că au bolile respective pot provoca o anxietate gravă. Este recomandat ca studenții să apeleze la consiliere sau terapie pentru a primi ajutorul adecvat.
Pe durata studiilor medicale, studenții se confruntă cu o cantitate mare de stres ce poate contribui la performanțe academice reduse, pesimism și abuz de substanțe. Este necesară o sănătate mintală bună pentru a crește compasiunea, profesionalismul și toleranța. Recunoașterea acestor tulburări mintale și determinarea de a face schimbările necesare sunt primii pași către o dezvoltare personală sănătoasă, urmând apelarea la un ajutor de specialitate psihologic.
Activitățile extracurriculare au o importanță vitală în dezvoltarea oricărei persoane. Studiile recente au arătat mai multe avantaje în ceea ce privesc abilitățile de socializare, gestionarea stresului și sănătatea.
Implicarea în una sau mai multe activități extracurriculare are beneficii fizice , emoționale , sociale , academice și psihologice . Aceste beneficii variază de la abilități de învățare, îmbunătățirea sănătății generale, reglare emoțională și, de asemenea, creșterea stimei de sine. Câteva din beneficiile activităților extracurriculare în dezvoltarea studentului sunt:
Îmbunătățirea performanței academice – participarea la activități care îi pasionează ajută la dezvoltarea funcției creierului, îmbunătățirea concentrării și abilității de gestionare a timpului.
Creșterea stimei de sine – pe măsură ce studenții se implică în diverse activități și învață cât mai multe din ele, dobândesc încrederea că sunt capabili să-și atingă obiectivele. Este posibil ca nu orice activitate să fie o reușită, dar este important ca aceştia să îşi redirecționeze atenția către acceptarea eșecului și învățarea din nereușită pentru o performanță mai bună pe viitor.
Dobândirea de noi abilități – este unul din beneficiile majore ale activităților extracurriculare în dezvoltarea unui student. Aceste abilități oferă beneficii mult timp după finalizarea studiilor. De asemenea, activitățile extracurriculare atribuie abilități cheie și trăsături de personalitate care pot fi de ajutor și în alte domenii ale vieții.
Îmbunătățirea abilităților sociale ️ – natura multor activități extracurriculare favorizează legăturile între studenți, astfel se va dezvolta un cadru social. Este o oportunitate perfectă de a întâlni oameni cu pasiuni similare. De asemenea, alte beneficii sunt conturate de evoluția abilităților sociale și de formarea unor noi legături interumane, elemente ce vor stimula încrederea în sine.
Dezvoltarea abilităților de gândire – activitățile extracurriculare stimulează gândirea analitică, în special atunci când sunt clădite cu provocări, favorizând căutarea unor soluții adecvate în aceste condiții.
Management al timpului mai eficient – implicarea în alte activități oferă studenților un instrument excelent prin care ajung să învețe câteva abilități vitale de gestionare a timpului, cum ar fi prioritizarea taskurilor importante și rezolvarea pe rând a lor pentru găsirea soluțiilor adecvate ce vor duce la succes.
Activitățile extracurriculare sunt absolut esențiale în dezvoltarea rezilienței studentului. Ele pot îmbunătăți starea de bine, comunicarea, flexibilitatea, iar în final încurajează inovația și reduc epuizarea. Beneficiile enumerate anterior sunt doar câteva din cele ce pot fi dobândite pe parcursul vieții, fiind mereu loc de îmbunătățire în viața personală și profesională.
Aceasta apare atunci când cineva este etichetat sau discriminat în orice fel din cauza afecțiunilor cu care este diagnosticat🥼.
Stigma se naște, de cele mai multe ori, fie din lipsa de informare cu privire la sănătatea mentală🧠, fie din frică😨.
IMPORTANT❗
Stigmatizarea nu afectează doar persoanele cu tulburări mentale, ci, de multe ori, și pe apropiații acestora👥 (membrii familiei, rude, prieteni, parteneri).
Conform Organizației Mondiale🌎 a Sănătății, aproximativ două treimi din persoanele cu tulburări psihice nu apelează la specialiști.
Care sunt principalele tipuri de stigmă?
➡️Stigma socială
Implică atitudinile negative⬇️, prejudecățile și comportamentele discriminatorii pe care cei din jur le au față de persoanele cu tulburări mentale.
➡️Auto-Stigma
Se referă la atitudinile negative, inclusiv rușinea internalizată, pe care persoanele cu tulburări mentale le au față de propria lor afecțiune👤.
➡️Stigma Instituțională
Se referă la politicile instituțiilor publice și/sau privare care, intenționat sau neintenționat, limitează🚫 oportunitățile de dezvoltare ale persoanelor cu tulburări mentale.
Îți recomandăm să vizionezi următorul videoclip👇:
❓️ Tu ştii care pot fi efectele stigmei asociate tulburărilor mentale?
➡️ Frica de a căuta ajutor specializat.
➡️ Scăderea complianței la tratament.
➡️ Scăderea stimei de sine a persoanei în cauză.
➡️ Creșterea simptomelor psihiatrice ca urmare a discriminării.
➡️ Respingerea socială sau auto-izolarea socială.
➡️ Limitarea oportunităților de dezvoltare atât profesională, cât și personală.
➡️ Bullying, hărțuire sau abuz fizic și verbal.
➡️ Pierderea locului de muncă.
🤔 Dacă îți doreşti să afli mai multe despre acest tip de stigmatizare, venim cu o recomandare de videoclip:
Breaking the Stigma and Shame of Mental Illness | KITTY Westin | TEDxFARGO
Cea mai simplă și mai eficientă🔝 metodă de a reduce prejudecățile și atitudinile negative cu privire la tulburările mintale este informarea corectă din surse sigure✅.
Cercetările recente arată faptul că o conversație 💬 deschisă despre experiențele persoanelor cu tulburări este la fel de utilă.
După decenii întregi în care, din teama de a nu fi judecați și respinși, persoanele cu tulburări mintale au ascuns propriile povești, apariția platformelor social media📱 a oferit un mediu în care acestea să se poată deschidă.
Un studiu din 2020 efectual la nivel național în S.U.A. a demonstrat faptul că 90% dintre adolescenții și tinerii de până la 22 ani diagnosticați cu depresie sau anxietate au căutat povești și testimoniale ale altor persoane înainte de a apela la specialiști.
Stă în puterea noastră să schimbăm modul în care societatea se comportă față de persoanele cu tulburări mintale. Dar cum🤔?
➡️Putem să ne educăm și să împărtășim materialele interesante pe care le identificăm.
➡️Putem să vorbim deschis despre sănătatea mintală și propriile noastre povești.
➡️Putem să fim atenți la limbajul pe care îl folosim noi și ceilalți - utilizarea unor termeni precum "autist", "retardat" cu rolul de jigniri contribuie în mod direct la întărirea prejudecăților și la creșterea discriminării.
Nu uita să verifici și recomandarea de filmuleț, cu siguranță îți va prinde bine😄:
Happy Pride Month!
Luna iunie este dedicată sărbătoririi comunității LGBTQ+, o comunitate pe care o susținem și noi, membrii Centrului de Consiliere Psihologică, Educațională și Profesională UMFCD.
Pe lângă dorința de a vă aduce la cunoștință suportul nostru pentru persoanele care fac parte din această comunitate, vrem să utilizăm acest moment pentru a sublinia lupta pe care persoanele LGBTQ+ o duc în continuare pentru a avea dreptul la o viață normală, socio-profesională și personală.
Deși în ultimele decenii atât persoanele LGBTQ+, cât și susținătorii acestora au luptat pentru a crește conștientizarea asupra discriminării cu care se confruntă comunitatea, homofobia este încă prezentă și produce efecte negative puternice asupra calității vieții.
Cercetările recente arată faptul că persoanele LGBTQ+ au un risc mai mare decât persoanele heterosexuale pentru a dezvolta:
- depresie,
- anxietate,
- tulburări ale abuzului de substanțe,
- comportamente de auto-vătămare,
- gânduri suicidare.
Toate acestea sunt rezultate ale lipsei de suport, ale stigmei care îi înconjoară pe membrii acestei comunități și ale discriminării la care sunt supuși pe stradă, la școală, la locul de muncă, adesea chiar și în familie.
Luna LGBTQ+ este, înainte de toate, o lună în care celebrăm diferențele dintre noi. Vă invităm să oferiți suport în diminuarea discriminării indiferent de motive.
Ce înseamnă LGBTQ+?
L- lesbian= o femeie care este atrasă de alte femei.
G-gay/homosexual= o persoană care este atrasă de persoane de același gen.
B- bisexual= o persoană care este atrasă de ambele genuri.
T- transexual= o persoană a cărei identitate de gen diferă de genul care i-a fost atribuit la naștere.
Q- queer= orice persoană care nu este heterosexuală și/sau cisgender